Varianta rom�nească a Tratatului de psihiatrie psihodinamică reproduce ediţia a patra şi cea mai recentă a ediţiei originale.

        Faţă de ediţiile anterioare, accentul este pus asupra integrării ultimelor rezultate ale neuroştiinţelor care, oric�t de surprinzător ar părea, demonstrează că �psihoterapia modifică funcţionarea creierului�.

        De asemenea, �confirmă perspectiva psihanalitică a dezvoltării�.

        �n primele două capitole au fost incluse principiile de bază şi fundamentele teoretice ale psihiatriei psihodinamice.

        Definiţia pe care o dă autorul acestei discipline este concludentă şi pentru orientarea volumului: �Psihiatria psihodinamică constituie o abordare diagnostică şi terapeutică ce se caracterizează printr-un mod de a g�ndi at�t despre pacient, c�t şi despre clinician, care include conflictul inconştient, deficitele şi distorsiunile structurilor intrapsihice şi relaţiile interne de obiect şi care reuneşte aceste elemente cu descoperirile contemporane ale neuroştiinţei.�
        Pe primul plan �n lucrare se află explicaţiile psihologice, dar este evidenţiat şi suportul neurobiologic şi relaţia celor două registre. 

        �Psihiatrul modern orientat dinamic trebuie să se străduiască să fie bilingv � limbajul creierului şi limbajul minţii trebuie ambele stăp�nite pentru a-i putea oferi pacientului o �ngrijire optimă.�

Cartea se adresează celor care au ajuns la capătul puterilor sau pe culmile disperării, care cred că au �ncercat totul, de la g�ndirea pozitivă la rugăciune, dar răm�n totuşi torturaţi de probleme de care nu reuşesc să scape.
        Chiar dacă nu există o baghetă magică, puteţi conta pe această carte pentru a ieşi din criza �n care v-aţi scufundat at�ta vreme.

        Oricare ar fi problema cu care vă confruntaţi � o boală, o dependenţă, un dezastru financiar, o relaţie nefericită � lucrarea Transformarea de sine va fi un tovarăş apropiat, �nţelept şi afectuos, gata să vă indice c�tiva paşi practici prin care veţi putea depăşi traumele actuale şi vă veţi putea transforma viaţa.
        Scrisă dintr-o perspectivă deopotrivă psihologică şi spirituală, echilibrată şi profundă, această carte nu este o lucrare religioasă, ci o confesiune sinceră, scrisă cu compasiune şi umor.

       Succintă şi la obiect, ea vă oferă exact ajutorul concret de care aveţi nevoie.

        Aceasta este prima dintre terapiile comportamental-cognitive care se concentrează asupra g�ndirii, sentimentelor şi acţiunilor ca principale surse ale tulburărilor dumneavoastră �emoţionale�.

        Ea pune accentul pe schimbarea atitudinilor pentru a vă reduce emoţiile şi comportamentele perturbate.

        Autorul cărţii �mpărtăşeşte cu siguranţă această din urmă părere.

        Vorbind �n calitate de psiholog şi totodată de credincios, el �ncearcă să arate cum omul, prin �nţelegerea diferitelor niveluri de manifestare a răului său � fiziologic, psihologic, moral � poate ajunge la un indice de integrare a răului care face acceptabile propriile limite, dar �n cadrul unei perspective de credinţă, adică excluz�nd narcisismul al cărui revers este teama de faliment, dar şi acele sentimente de vină care neagă bucuria iertării lui Dumnezeu.

        Abia c�nd mi-am admis emoţiile at�t de mult timp ferecate şi am putut să le simt, m-am eliberat din ce �n ce mai mult de trecutul meu.

        Adevăratele sentimente nu se obţin cu forţa.

        Ele se află acolo şi au permanent o cauză, chiar dacă aceasta ne răm�ne foarte adesea ascunsă.

        Nu pot să mă silesc să �mi iubesc părinţii sau fie şi numai să-i respect, atunci c�nd trupul meu �mi refuză acest lucru din motive care lui �i sunt bine cunoscute.

        �Bătaia nu e ruptă din rai� � este mesajul pe care Alice Miller �l adresează părinţilor.

        Umilirile, loviturile, palmele, �nşelătoria, exploatarea sexuală, batjocura, neglijenţa sunt forme de maltratare pentru că ele rănesc integritatea şi demnitatea copilului, chiar dacă efectele nu sunt vizibile imediat.

        De abia la v�rsta adultă, copilul maltratat odinioară va �ncepe să sufere şi, la r�ndul lui, să-i facă pe alţii să sufere.

        După o vreme �i amorţesc muşchii, piciorul pe care se sprijină greutatea �ncepe să �l doară. El nu va mai fi �n stare sa �şi păstreze echilibrul. Şi nu �l va durea numai piciorul, �ntreaga musculatură va �ncepe, �ntr-o asemenea poziţie neobişnuită, să se tensioneze şi să se crispeze.

        Apăsarea dureroasă va deveni de nesuportat, omul va striga după ajutor.
        Un om bătr�n şi �nţelept �i va sugera să se g�ndească c�t de bine �i este de fapt, �n comparaţie cu oamenii care nu au deloc picioare.

        Un altul va insista, rug�ndu-l, să �şi imagineze că este numai o pană, căci cu c�t s-ar concentra mai intens, cu at�t vor ceda mai repede durerile sale.

        Un bătr�n cumpănit va adăuga cu bunăvoinţă: �Timpul le rezolvă pe toate�.

        �n cele din urmă un privitor se va apropia de suferind şi �l va �ntreba: �De ce stai �ntr-un picior? �ndreaptă-l pe celălalt şi lasă-te pe el. Ai totuşi două picioare, nu unul singur.�
        Exact aceasta este psihoterapia pozitivă.

        Lector internaţional, Peseschkian a susţinut discursuri �n universităţi şi colegii din Statele Unite, Hawai, Canada, Noua Zeelandă, Australia, Papua Noua Guinee, Kenia, Japonia, India, Brazilia, Elveţia, Austria şi Germania. Este profesor asociat pentru Psihoterapie al Academiei de Studii Medicale Continue a Asociaţiei Medicale din Hessen, Germania, iar �n 1969 a deschis o clinică de zi pentru Medicina Psihosomatică, Psihoterapie şi Terapie de familie �n Wiesbaden. 
        Modelul Psihoterapiei Pozitive este o sinteză de psihodinamică şi terapie comportamentală care se concentrează pe aspectele pozitive ale conflictului şi suferinţei.

        Scopul acestei cărţi este să le ofere celor implicaţi �n studiul psihologiei o viziune completă asupra psihologiei ca ştiinţă.

        Autorii prezintă problemele şi controversele majore existente �n cadrul psihologiei: dezbaterea ereditate mediu, abordarea ideografică/nomotetică, reducţionismul, liberrul arbitru şi determinismul, conştiinţa, etc.

        Atare cunoaştere redă echilibrul şi limitează căutarea semnelor exterioare precum banul, sexul, succesul şi puterea, care implică nelinişte şi competiţie.

        Cunoaşterea de sine �nseamnă punere la �ncercare, trăire intensă a fiecărei clipe, cu conştiinţe de a fi proprii noştri stăp�ni şi de a nu trebui să ne sprijinim pe ceilalţi.

        �n acest volum autorul pătrunde ad�nc �n psihicul nostru, folosindu-se de un limbaj simplu şi incitant, oferind instrumentele fundamentale pentru a ne regăsi şi pentru a repera �nlăuntrul nostru acele mii de motive pentru a fi fericiţi.

        A avea sentimentul că eşti parte a unui ansamblu mai vast, că eşti recunoscut, identificat, că aparţii unui grup, unei comunităţi lingvistice este una dintre cele mai profunde şi vitale aspiraţii umane.
        Dar nicăieri nu suntem �nvăţaţi să comunicăm, nici �n familie şi cu at�t mai puţin la şcoală.
        �n sistemul şcolar, comunicarea se bazează pe o dinamică specifică, de tip �ntrebare-răspuns.

        Copilul nu poate da un răspuns personal; nu-i sunt acceptate dec�t răspunsuri din carte sau cele aşteptate de �nvăţător.

        Timp de 15 p�nă la 20 de ani din viaţa noastră suntem obligaţi să producem răspunsuri, să mergem �n direcţia aşteptărilor celorlalţi.
        Devenim astfel handicapaţi - nişte infirmi �n ce priveşte relaţiile noastre.
        C�nd ne dăm seama de lacunele noastre, avem nevoie de mult timp pentru a re�nvăţa, pentru a reinventa mijloacele concrete prin care să trăim mai bine, să ne �nţelegem mai bine cu celălalt şi să-l �nţelegem mai bine.
        �n această carte ne-am propus să vă oferim unele dintre descoperirile noastre; acestea vor reprezenta c�teva puncte de reper ce ne pot ajuta să ne facem mai bine �nţeleşi şi să-i �nţelegem mai bine pe ceilalţi.

        Aceste căi ce conduc spre o comunicare activă, spre relaţii sănătoase, ne vor permite mai ales să ne cunoaştem mai bine pe noi �nşine, să descoperim ce e mai bun �n noi, necunoscutul din fiecare.
        �n continuare, vom dezvolta ideea că este necesar ca fiecare să-şi asume responsabilitatea �mbunătăţirii relaţiei cu sine �nsuşi şi cu ceilalţi.

        Pentru aceasta trebuie să �nţelegem anumite mecanisme care guvernează comunicarea şi relaţiile intime.

        Mai trebuie, de asemenea, să evităm o dublă capcană, şi anume fie să-i acuzăm pe ceilalţi de ceea ce nu merge, fie să ne acuzăm pe noi �nşine şi să ne denigrăm.
        Vom descrie, de asemenea, cele mai frecvente capcane dintr-o relaţie şi vom oferi reperele şi punctele de sprijin care ni se par importante, nu pentru a găsi soluţii, ci pentru a păstra direcţia bună �n �ntreţinerea relaţiilor.