PREFAŢĂ :

CHEMAREA PLANTELOR

De Howard G.Charing





"Nu vorbim despre agenţi pasivi de transformare; ci este

vorba despre o inteligenţă, o conştiinţă, o altă minte vie,

un spirit…

Natura e vie şi ne vorbeşte.

Aceasta nu este o metaforă."

                                       TERRENCE Mc KENNA

Prima mea întălnire reală cu lumea plantelor a avut loc când am ajuns prima dată în Amazonia acum zece ani. În momentul în care am coborât din avion în Iquitos, m-am simţit ca şi lovit de un fulger de energie. M-am simţit atât de energizat, încât nu am dormit următoarele două zile: simţurile îmi erau într-o stare de conştienţă ridicată şi era de parcă puteam auzi bătaia inimii junglei înşişi.

Iquitos este un oraş în jungla Amazoniei. Nu există şosele care să ajungă până acolo, singura cale este via avion sau cu barca pe râu. În secolul al XIX-lea era centrul industriei cauciucului, dar, la începutul secolului XX, comerţul cu cauciuc s-a mutat în extremul orient şi oraşul a căzut în uitare. Acum este un loc fără un scop aparent, strălucind în splendoarea sa post colonială, dar literalmente în mijlocul lui niciunde-cu adevărat un oraş de frontieră.

Îmi amintesc primele momente petrecute în Iquitos: stăteam pe malecon (promenadă) la marginea oraşului, privind fluviul şi având în faţa ochilor cam trei mii de mile (cca 4500 km,n.tr.) de junglă pură şi am simţit o bucurie care încă mă umple de minunare şi admiraţie. Ajunsesem în Iquitos datorită unui interes şi a unei dorinţe pe care le aveam de multă vreme, de a experimenta la prima mână tradiţia vie a vindecării cu spiritele plantelor şi, binenţeles, magica ayahuasca despre care auzisem atât de multe. Nu a fost să fiu dezamăgit; prima mea sesiune ayahuasca cu un şaman într-un luminiş din junglă mi-a adus o epifanie spirituală care mi-a schimbat modul în care văd şi înţeleg viaţa. Am experimentat starea de a fi în chiar centrul creaţiei cu realizarea şi experieţa faptului că nu eram în nici un fel separat, ci o parte intrinsecă a vastei minţi cosmice sau a câmpului de conştiinţă cosmică, că suntem cu toţii conectaţi, cu toţii parte a acestei unice mari minţi, experienţa noastră de a fi separaţi nefiind mai mult decât o iluzie generată de simţurile noastre.

Sesiunile mele ayahuasca mi-au arătat multe despre marele vis al Pământului şi despre cât de deconectaţi de relaţia cu planeta noastră vie am ajuns să fim noi oamenii. Am experimentat procesul de evoluţie al ADN-ului şi mi s-a arătat că multe dintre problemele pe care le întâlnim noi ca specie apar deoarece suntem în principal primate, conduşi de glandele şi sistemele noastre hormonale de maimuţă; şi totuşi, în acelaşi timp, suntem în armonie cu o conştiinţă mai înaltă, care se apropie de cea a delfinilor, pe care am experimentat-o în timpul ceremoniilor ayahuasca drept fiind parte a unei conştiinţe de grup.

În una din cele mai profunde experienţe m-am găsit transportat la ceea ce am perceput a fi centrul creaţiei, unde am fost martorul formării planetelor, stelelor, nebuloaselor si universurilor.Peste tot se întindeau modele geometrice complicate de o complexitate fluidă, constant schimbându-şi mărimea şi forma. Cântecul şamanului îmi umplea fiecare celulă cu o forţă electrică; fiecare parte a trupului meu vibra şi m-am simţit ca şi cum aş fi fost ridicat în aer. Mă aflam într-un templu de sunet, vibraţie şi binecuvântare. Adunaţi în jurul meu erau uriaşi în costume ornate cu aur şi pene multicolore suflând fum şi făcându-mi vânt. Aceştia erau spiritele ayahuascăi, ale căror voci blânde, molcome şi desăvârşit senzuale mi-au vorbit despre creaţie şi despre mintea universală. Pentru a sublinia această viziune poetică, cuvintele lor mi-au apărut în faţă scrise cu litere groase, fosforescente.

Multe din experienţele mele vizionare cu ayahuasca au fost personale, conducându-mă spre o înţelegere mai adâncă a vieţii mele şi a rolurilor pe care le-au jucat diferite persoane în ea. Uneori am devenit acei oameni, le-am trăit vieţile, şi am ajuns să înţeleg de ce au făcut ceea ce au făcut, ce decizii au trebuit ei să ia în vieţile lor. Aceste experienţe invariabil au dus la câte o formă de închidere, ca şi cum un capitol deschis s-a completat, sau a avut loc o vindecare profundă a relaţiei mele cu acea persoană.

Un exemplu de experienţă de acest fel ţine de mama mea. Noi avusesem o relaţie dificilă, o parte din mine niciodată nu a avut încredere totală în ea. Într-o sesiune, am experimentat o comuniune vizionară profundă cu Mama Pământ; am înţeles dragostea pe care spiritul planetei noastre o are pentru toţi cei ce trăiesc în ea. Viziunea şi experienţa de a fi ţinut cu blândeţe într-o îmbraţişare iubitoare au fost perfecte şi sublime. Apoi viziunea s-a schimbat către propria mea mamă- şi i-am retrăit viaţa, copilăria ei, lucrurile care i s-au întămplat, motivul pentru care ea a fost dusă departe de casa familiei ei, deciziile pe care a trebuit să le ia pentru a avea un copil. Şi atunci mi-am dat seama că am judecat-o şi că erau întâmplările ei nefericite cele care creaseră această lipsă de încredere dintre noi.

După sesiune eram plin de bucurie, ştiind că peste golful dintre noi apăruse un pod; şi din acel moment afecţiunea dintre noi a curs liber. Această minunată înţelegere o datorez complet ayahuascăi, darul perfect al lumii plantelor.

Am descoperit că ayahuasca e un medicament, dar unul foarte diferit de înţelegerea Vestică a medicamentelor care se aplică în principal la vindecarea simptomelor fizice. Ayahuasca e un medicament care lucrează la fiecare nivel: pe fiinţa fizică şi pe cea nonfizică, pe conştiinţa noastră, pe emoţiile noastre şi pe spiritul nostru. Este ca şi cum ne îmbibăm nu doar de un lichid, ci de o „altă” inteligenţă care ştie cu exactitate de ce este nevoie pentru a ne ajuta. Acest act constituie o comuniune în adevăratul sens al cuvântului. Poate fi o experienţă intensă de euforie: o călătorie de viziuni adânci, cu înţelesuri profunde atât personale cât şi transpersonale. Poate să lumineze gândurile şi sentimentele profunde din mintea subconştientă. Poate să aducă o ştergere a graniţelor ego-ului şi o unire cu totalitatea conştienţei şi creaţiei.

A fost mai mult şi mai mult de experimentat. Cu unele din celelalte plante învăţător ale şamanilor, cum e ajo sacha, mi-am experimentat simţurile schimbându-se, extinzându-se într-un mod inefabil şi am devenit conştient de cântecul junglei. Existau peste tot în jurul meu sunete, mirosuri şi imagini de care nu fusesem conştient în starea mea obişnuită de conştiinţă de zi cu zi. Puteam să fac zoom, aveam o percepţie telescopică a mirosurilor şi sunetelor , ştiind că jungla este o entitate, cu insectele, păsările şi animalele ca părţi a totalităţii sale. Eram în Paradis, stând acolo în hamacul meu, plutind într-o experienţă vie şi tridimensională de sunet, culoare, miros, mişcare şi vibraţie, toată în armonie şi într-o mare frumuseţe.

De la acea primă întâlnire am petrecut multe luni în junglă, lucrând cu şi învăţând de la şamani, pastrătorii acestei frumoase cunoaşteri. Entuziasmul şi interesul niciodată nu mi-au pălit. Cunoaşterea plantelor a ajutat ca viaţa mea să devină vibrantă şi plină de vitalitate în atât de multe moduri.